Nu știu cum se face că în ultima vreme am avut ceva interferențe cu lumea copiilor. Mai ieri am ascultat o mamă cum îmi povestea despre fetița ei, fără ca eu să o întreb nimic. Nu era ceva extrem de deosebit, ci doar povești din viața unei tinere familii, cu prima zi de școală, timidități - o rutină simplă, tipică pentru un cuplu de la noi. Ceea ce a fost cu adevărat interesant pentru mine, a fost fericirea și starea de împlinire pe care mi-a transmis-o tânăra mămică. Am regăsit această bucurie atât în vocea cât și în privirea ei.
Astăzi, hoinărind aiurea pe www am ajuns pe câteva bloguri ale unor părinți extrem de mândri de odraslele lor, învârtind discuția în jurul lor, bineînțeles. Poze, peripeții, sfaturi, întâmplări, cert e că mai nou s-a format un trend, ca tu, ca proaspăt părinte, să îți împărtășești experiența și să te lauzi cu minunăția ta, pe blog. Nu critic, nu judec, doar observ. E plăcut să vezi că, totuși, oamenii sunt fericiți și că se poate!
Nu neg că de multe ori mă gândesc oare cum va fi când îl voi avea pe al meu.. Ce sentiment minunat să vezi un suflet făurit de tine!
Pe lângă toate astea, să nu vă plictisesc, recomandarea de ieri, este un cântec.
Probabil pentru că mi s-a făcut dor de copilărie...